duminică, 12 iunie 2011

Mihai Păun - Plângere

 
Plangeam si nu mai stiam unde este cerul, era pe inserat si ma gasisem pentru cateva minute, asa cum rar se mai intampla in ultima vreme, insa ce bine ca m-am gasit! Am inteles in minutele acelea ca inca traiesc si ca inca am pentru ce, lasand la o parte durerea caci pentru mine durerea este parte din mine.
 
Mihai Păun - Plângere
 
Mihai Păun ©
09.06.2011
 

Cornul de fildeş

 
graficianului George Pătru
 
Folosind aceeaşi culoare vom umple
tot golul lăsat în mare la pupă
şi-astfel vom şti când va fi să se-ntâmple
ca gândul de gând să se rupă.
Plecaţi într-un trup nesupus,
de dorinţa faptei viteze mânaţi,
nu am vrut să avem şi vreme de spus
cuvinte ce-adesea la alţii împarţi.
Ci Iason, cu-aceeaşi rotundă mişcare,
pleoapa căzută, de vise goleşteÎ
sunt singurul paznic odăii în care
pereţii-mi vorbesc prin gură de peşte.
Vămuită fiind noaptea acestei odihne,
mă ferec în case de-arginturi
şi clipa de clipă atuncea se prinde
în spaţiul rotund dintre ziduri.
 
1974
 
Autor: Constantin Lamureanu
Volumul de poezie: Casa argintarului
Slobozia 2003
 

Fuga din argos

 
Ca un cuvânt ce singur cântă,
umblam mereu spre alte zări.
În jurul nostru sta adâncă
o mare singură-ntre mări.
Şi plictisiţi prea mult cu truda,
unei dorinţi străine nouă,
făceam din îndoială ruga
sfărmării mărilor în două.
În urmă argosa rămasă,
când iată, Iason ne deschise,
cu-n gest rotund această casă
a argintarului de vise.
Intram tăcuţi, ca-n templu doară,
printre odăi nesfârşitoare
în care somnul te-mpresoară
cu-adâncă linişte şi-n care,
prinsă în ocolita matcă,
freamătul tâmplei se-nspăimântă
de zbaterea ce poartă parcă
Logosul care singur cântă.
 
1974
 
Autor: Constantin Lamureanu
Volumul de poezie: Casa argintarului
Slobozia 2003
 

Ale iacta est

 
Să-i dăm lui Cezar totul din ce se dă lui CezarÎ
treizeci de-arginţi, coroana de spini şi-ngăduinţa
ce-a îndulcit oţetul şi rubiconul zar,
urcuşurile Golgotei, speranţa şi căinţa.
Din ceasurile noastre, un ceas să-i dăm măcar,
năframa Veronicăi să-i şteargă faţa tristă,
căci Cezar este dânsul chiar marele Cezar
şi Cezar, din păcate, de fapt nici nu există.
 
1982
 
Autor: Constantin Lamureanu
Volumul de poezie: Casa argintarului
Slobozia 2003
 

miercuri, 8 iunie 2011

Scrisoare dintr-o tranşee planetară

 
Zborul era perfect, egal, tăcut.
Morţii-n tranşee mâncau lut,
gândul ne flutura hai-hui
peste planeta nimănui.
Gândul când doarme, când petrece
glasul de piatră şi e rece
aici, în timpul din pământ.
Trupul tău miere e şi vânt.
La colţuri viaţa vinde flori,
se moare des de două ori.
Eu mă desfac, tu te desfoi,
stelele trec adânc prin noi,
prietenii se duc, se-ntorc,
porcul mai este încă porc.
Fiarele flămânzesc în miei,
strada miroase tot a tei,
dragostea stă în aprozar,
o întâmplare e un zar,
ceasul se pierde printre maci,
eu mă desfoi, tu te desfaci,
în gură-mi creşte câte-un cuc,
nopţile plâng şi-apoi se duc,
domnul cel negru este mort,
doamna cea blondă e de tot,
glontele alb e glonte gri,
eu mă desfac, tu nu mai vii,
frigul adoarme-n câte-un lemn,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem;
soldaţii mor, soldaţii-s morţi,
unii sânt ei, alţii sânt toţi,
unii sânt tot, alţii nimic,
pământul este curb şi mic.
Din ochi îmi curge un poem,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem,
între noi doi mai e un geam
eu sunt, tu eşti, noi nu eram,
între noi doi mai e un gândÎ
ceasul ofta suav trecând,
clipa în clipă se făcea,
era un timp şi nu era.
 
1978
 
Autor: Constantin Lamureanu
Volumul de poezie: Casa argintarului
Slobozia 2003
 

Dansul roşu

 
Prieteni, se pare, vor veni peste noi,
ucigătoare în suflet, şoaptele vechiÎ
afla-ne-vor poate şi singuri şi goi,
aşa cum vor curge, ca mierea prelinsă-n urechi.
Ucişi vom afla de o vreme sînt unchii
şi veacul cel vechi că e mort vom afla
şi poate-nc-o dată înflori-vor genunchii
căutând în pământuri să găsească ceva.
Ne vor vinde în piaţă şi scoşi la mezat
vom ucide în noi poeziaÎ
tot noi vânătorul, tot noi şi vânat,
îngrăşând cu cuvinte hârtia.
Vom rămâne doar goale, umblătoare armuri,
lipsite de sânge, de carne, de os,
fiind cum n-am fostÎ nici puri, nici impuri
şi timpul umbla-va dintr-o dată pe dos.
Dar dansul cel roşu, freneticul dans,
dansat de poeţii acestui pământ
purta-ne-va încă în acelaşi balans
dansat de la-ntâiul, rostitul Cuvânt;
dar dansul cel roşu, dar dansul cel viu,
pierduţi în uitare cumva de vom fii,
aminti-va Luminei, oricât de târziu,
că morţi dacă sântem, noi tot sântem vii.
 
1982
 
Autor: Constantin Lamureanu
Volumul de poezie: Casa argintarului
Slobozia 2003
 

Zi de decembrie

 
Şi am să mor într-o zi de decembrie
sfârtecat de interminabilul zbor,
şi am să mor într-o zi de decembrie
cu un somn atârnat la picior.
Pământul acesta de-o vreme
mângâiat cu palma n-a fost,
mirarea zăpezii cum cerne
un decembrie tandru şi gros.
Ochiul drept mai atârnă o clipă
de imaginea falsului rid.
Implantată-ntr-o frântă aripă
carnea uitării e vid.
Dar am să mor într-o zi de decembrie
sfârtecat printre scame solare,
dar am să mor într-o zi de decembrie
cu un somn atârnat la picioare.
 
1971
 
Autor: Constantin Lamureanu
Volumul de poezie: Casa argintarului
Slobozia 2003